joi, 19 noiembrie 2009

În apărarea timpului pierdut


“Douăzeci şi şapte de lei”, zic, în timp ce casa de marcat ţăcăne, tipărind bonul. Îl rup, îl bag în punguţă, dau restul. Spun “Mulţumesc!”
Între timp mai intră cineva.
Hm! Ar fi trebuit deja să încui. Oricum, e ultimul pe ziua de azi.
Omul mă întreabă, aproape din uşă: “Mai e deschis magazinul?”

Fireşte că mă supăr în sinea mea şi îl corectez, spunându-i că se află într-o farmacie, nu într-un magazin. Mă priveşte nedumerit: “Da’ care-i deosebirea între magazin şi farmacie? Nu e şi ăsta un loc unde plăteşti cu bani ca să obţii un produs de care ai nevoie? Este! Atunci unde-i diferenţa?”

“Diferenţa, domnule, s-a făcut cu ceva ani în urmă, când eu eram studentă şi învăţam despre ceea ce vedeţi dumneavoastră pe rafturi: cutiuţe, flaconaşe…
Învăţam despre ce conţine fiecare comprimat, când face bine, când poate face rău, învăţam foarte, foarte multe lucruri pe care la vremea respectivă le consideram ori prea stufoase, ori inutile, numai bune să-i servească profesorului drept pretext ca să mă trântească la examen, dar, de fapt, le învăţam pentru dumneavoastră.
Ca să fiu azi capabilă să vă explic simplu, clar, cum trebuie să vă administraţi medicamentul, ce o să simţiţi după ce îl luaţi, dacă îl puteţi asocia cu medicamentaţia pe care deja o folosiţi, dacă puteţi mânca, bea, conduce maşina în timpul tratamentului, dacă…”

El face un semn plictisit din mână, adică “Vorbă multă, sărăcia omului, parcă vă grăbeaţi, că v-aţi uitat la ceas când m-aţi văzut...” şi conchide, cu voce tare: “În fine! Daţi-mi ceva de tuse!”

Zâmbesc şi îl întreb “Ce anume doriţi, exact? “

Zâmbeşte şi el fiindcă a înţeles unde bat, cerându-i să precizeze denumirea produsului de care ar avea nevoie.

Acum e limpede că farmacia nu poate fi un magazin.

Acolo n-ar putea cere niciodată “ceva de mâncat”, “ceva de îmbrăcat”, “ceva de spălat vasele”, lăsând-o pe vânzătoare să aleagă pentru el.

Acolo el îşi asumă în totalitate alegerea, numind tipul de produs şi marca şi ştie sigur că nu se va întoarce a doua zi să îi ceară socoteală “de ce nu mi-aţi spus cât timp pot lăsa carnea pe grătar? “ sau “ trebuia să vă fi închipuit că mie îmi trebuie detergent de rufe, nu de vase!”

La magazin, cu excepţia termenului de valabilitate, alegerea si consecinţele îi aparţin lui în exclusivitate, pe când aici, în farmacie, eu trebuie să preiau aproape toată răspunderea deciziei, să mă asigur că pleacă exact cu produsul de care are nevoie, că îl va consuma în mod corect, în aşa fel încât să nu-şi facă un rău.

De aceea, înainte de a-i vinde “ceva de tuse”, trebuie să purtăm un mic dialog, să ne lămurim ce fel de tuse, cu expectoraţie sau seacă, dacă nu cumva e cardiac, dacă nu ia alte anume medicamente, care produc tuse ca efect secundar, dacă e fumător, dacă a fost sau nu răcit, dacă tuşeşte mai ales la schimbarea de poziţie sau la schimbarea de temperatură…

Tot acest episod, pe care nu-l “trăieşte” niciodată în calitate de client al unui magazin, trebuie să-l parcurgă cu mine, în calitate de “pacient” sau de aparţinător, intermediar al unui pacient.

Poate că el se simte sâcâit de atâtea întrebări la care e nevoit să-mi răspundă, poate că e grăbit, în definitiv, dacă era ceva grav, se ducea la doctor, e o banală tuse, ce dracu’ facem atâta interogatoriu?

Dacă nu el, măcar unul dintre ceilalţi aflaţi la coadă gândeşte aşa, în legătură cu irosirea celor câteva minute de discuţii, ba chiar mă şi apostrofează, uneori – “Haideţi doamnă, că ne apucă noaptea cu-atâta vorbă, ne pierdem timpul aiurea!” …

Ei bine, această scurtă “pierdere de vreme” pe care sunt obligată să o provoc pacientului înainte de-a mă decide ce să-i recomand se numeşte, în cărţile mele de şcoală, SFĂTUIRE şi face parte din regulile de bună practică farmaceutică.

Este un aspect important în relaţia mea cu pacientul, peste care nu am voie să “sar”, fie că el îmi prezintă sau nu o prescripţie medicală, atunci când îşi cumpără medicamente sau produse foarte asemănătoare acestora.

Probabil că este momentul cel mai important al relaţiei noastre care, dacă va fi tratat şi înţeles cum se cuvine, asigură cel puţin o treime din succesul tratamentului propus.
Farm. Renata Carageani

luni, 16 noiembrie 2009

Despre L-Carnitină... cu recunoştinţă!

În ultimii 20 de ani, cercetările medicale s-au întrecut în identificarea cauzelor îmbătrânirii şi descoperirea remediilor care, dacă nu stopează, măcar să încetinească acest proces.
În acest context, a devenit importantă cercetarea, alături de Coenzima Q10, a Carnitinei. Imediat a luat amploarea utilizarea suplimentelor nutritive cu Carnitină, dar şi polemicile vis à vis de eficienţa acestora.
Acesta este, de fapt, motivul pentru care am ales să fac această prezentare.
Carnitina nu este un aminoacid (AA) în sens strict: are structură chimică similară cu AA, dar nu foloseşte la sinteza proteică împreună cu ei, ci este utilizată de organism ca neurotransmiţător. Suplimentele nutritive pot aduce Carnitina în 3 forme: D-Carnitină (dextro), L-Carnitină (Levo) şi forma mixtă D-L-Carnitină, dar , pentru că, L-Carnitina este derivatul pe care organismul îl produce în mod natural, se recomandă această formă. Despre ea vom discuta şi noi.
Deci, producţia proprie, este una din sursele de L-carnitină. Organismul uman sintetizează L-carnitina în prezenţa unor nivele adecvate de iod, vit B1 şi B6 şi a aminoacizilor lysină şi metionină.
O altă sursă de L-carnitină este alimentaţia. Carnea, în special cea roşie, este principala sursă alimentară de L-carnitină pentru că aceasta provine din proteinele animale. Aşa se explică de ce vegetarienii prezintă întotdeauna deficienţe în lipsa suplimentelor nutritive. Ele reprezintă astfel cea de-a 3-a sursa de L-carnitină.
Simptomele deficitului de L-carnitină pot fi comune, motiv pentru care sunt frecvent ignorate:
- confuzie;
- oboseală;
- dureri precordiale;
- slăbiciune şi crampe musculare;
- obezitate etc.
Nivelul deficitului se corelează cu severitatea simptomelor.
Rolul principal al L-carnitinei în organism este să ajute la transportul în mitocondrie a acizilor graşi (AG) cu lanţ lung. Aici, AG sunt arşi în scop energetic. Acest proces furnizează energie, în special inimii şi muşchilor, creşte utilizarea grăsimilor, reducând astfel depunerea lor în ţesuturi (inimă, ficat, muşchi scheletici).
De la această funcţie derivă toate activităţile pe care L-carnitina le dezvoltă în organism:
· scădere în greutate;
· reducerea nivelului trigliceridelor şi echilibrarea balanţei lipidelor;
· îmbunătăţeşte performanţa musculară, atât la nivelul muşchiului inimii, cât şi la nivelul muşchilor scheletici;
· îmbunătăţeşte performanţele intelectuale, etc.
Toate aceste acţiuni pe care le îndeplineşte L-carnitina sunt similare cu cele ale Coenzimei Q10.
Pornind de la această evidenţă, firma S.C. HOFIGAL S.A. a adus împreună L-carnitina şi Coenzima Q10 - ambele cosiderate metavitamine mitocondriale - în produsul L-CARNITIN COMPLEX. Prin punerea accentului pe conceptul de cardioprotecţie, care a luat o amploare deosebită în ultima vreme datorită riscului crescut de boli cardio-vasculare, producătorul nu s-a oprit la asocierea celor două şi a mai adăugat extract total de cătină şi extract de zmeur.
L-CARNITIN COMPLEX se bucură de sinergismul celor 4 componente, astfel că rezultatele sunt mai prompte şi mai ample. Produsul se pliază perfect pe nevoile metabolismului cardiac. Inima este un organ care se contractă şi se relaxează ritmic toată viaţa şi orice suferinţă a sa are repercusiuni negative asupra întregului organism. Miocardul, respectiv muşchiul cardiac, foloseşte drept combustibil acizi graşi din sângele coronarian. Aceştia asigură 60-70% din energia necesară funcţionării. L-carnitina se ocupă de extragerea acizilor graşi din ţesuturi şi transportul acestora la celula cardiacă. Această celulă este predominant aerobă să are în consecinţă nevoie de cantităţi mari de oxigen. Aici intră în scenă Coenzima Q10 care se ocupă de extragerea maximală a oxigenului din aport şi transportul lui la celulele necesitante, deci şi la celula cardiacă. Aşa se face că asocierea L-carnitinei cu Coenzima Q10 optimizează întreaga activitatea şi funcţiile cardiace.
Toate procesele metabolice care interesează celulala miocardică se desfăşoară sub cataliză enzimatică. Extractul total de cătină este cel care oferă substratul energetic suplimentar acestor procese metabolice, în timp ce extractul de zmeur, bogat în taninuri şi antociani vine să completeze acţiunea de cardioprotecţie a produsului.
Produsul şi-a dovedit eficienţa nu numai în prevenţie. Recuperarea în urma unui infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral este mai rapidăşi şansele de supravieţuire cresc dacă la terapiile clasice se asociază şi L-CARNITIN COMPLEX. S-au observat, de asemenea şi reduceri ale tensiunii arteriale, echilibrări ale frecvenţei cardiace şi rărirea crizelor anginoase.
Efectul antiaging este alt punct comun al componentelor produsului. L-carnitina întârzie degradarea celulei nervoase şi a sistemului nervos prin rolul de neurotransmiţător, iar Coenzima Q10 facilitează oxigenarea celulei nervoase. Este un fapt demonstrat că administrarea zilnică de L-carnitină şi Coenzimă Q10 încetineşte evoluţia bolii Alzheimer sau a demenţei senile (ameliorează funcţia cognitivă, memoria, atenţia şi limbajul, dar şi abilităţile motorii).
Înainte de a preciza doza zilnică, trebuie menţionat că potenţialul organismului de a sintetiza L-carnitină şi Coenzimă Q10 scade odată cu înaintarea în vârstă ceea ce obliga la suplimentarea dietei zilnice cu aceşti nutrienţi încă de la 30-35 de ani.
În condiţii normale, la persoanele sănătoase, este suficientă o doză zilnică de 2-3 capsule de L-CARNITIN COMPLEX. Persoanele cu patologie cardiacă, neurologică sau psihiatrică au o indicaţie de până la 6 capsule zilnic.
De asemenea, trebuie ştiut că, datorită masei musculare mai mari, bărbaţii au un necesar mai mare decât femeile, atât de L-carnitină, cât si de Coenzimă Q10. La fel, o nevoie mai mare au şi persoanele cu alimentaţie exclusiv vegetariană, ştiut fiind faptul că alimentele de origine vegetală conţin cantităţi extrem de mici ale celor două componente.
Pledoaria pe care am făcut-o despre L-carnitină şi implicit produsul care o conţine, L-CARNITIN COMPLEX nu este decât o pledoarie pentru sănătate. Nu putem fi decât recunoscători că s-a descoperit, cercetat şi pus la îndemâna noastră această şansă la o viaţă echilibrată.
Dr. Adriana Tatomirescu

luni, 9 noiembrie 2009

e-despre imunitate

Cineva, acolo în interior, ne iubeşte...

Cum vine toamna, pacienţii încep să solicite frecvent produse care să le crească imunitatea, vorbind despre imunitate ca despre un organ strict localizat căruia, dacă îi adminstrezi câteva comprimate pe zi, îl poţi supradimensiona, fortificându-l.

Ceea ce noi numim imunitate este însă rezultatul unei activităţi permanente, organizate, eficiente, speciale şi specializate a Sistemului Imunitar, un organ difuz, complex şi ubicuu, format dintr-un mare număr de celule şi molecule ce comunică între ele reticulat.

Sistemul imunitar este, pe bună dreptate, considerat un adevărat “creier mobil”. Dotat cu inteligenţă chimică, recunoscând un număr imens de structuri străine organismului, este capabil să memoreze informaţie şi să înveţe din propriile experienţe, consolidându-şi şi perfecţionându-şi reacţiile, la repetarea stimulului.

Ori de câte ori detectează molecule străine, care care se abat de la modelul informaţional cunoscut, Sistemul Imunitar declanşează răspunsul imun, adică îşi activează toate mecanismele de recunoaştere, imobilizare, distrugere şi îndepărtare a agresorilor necunoscuţi, respingând atacul.

La nivel microbiologic , avem de-a face cu un război.

Această confruntare nu este deloc simplă fiindcă intruşii,de îndată ce pătrund în corp pe căi deja consacrate, (epiderma neintegră şi mucoase), evită întâlnirea cu sentinelele imunitare aflate în avantpostul protecţiei, aşa-numitele „natural killer”care patrulează permanent prin organism, distrugând în mod nespecific orice entitate cu caracteristici străine.
Dacă agresorul este numeros sau reuşeşte să păcălească această primă linie de apărare , abia atunci intră în luptă limfocitele, care, dintre toate celulele specializate în apărarea integrităţii organismului, sunt cele care duc greul acestei confruntări.

Limfocitele T alertează întregul sistem imunitar, stimulând sinteza de celule de apărare, dar mai ales pe cea a Limfocitelelor B care produc ceea ce într-un război real ar putea fi asimilat muniţiei de luptă: anticorpi .

Anticorpii acţionează specific, identificând celulele străine după antigenul lor caracteristic cu care se cuplează, imobilizându-le.

Sfârşit de confruntare.

Mai rămân puţine de făcut. Limfocitele „stoper” sună retragerea, se lasă liniştea pe câmpul de luptă, doar fagocitele mai lucrează, distrugând celulele nonself , dar, odată cu ele, şi anticorpii care le-au blocat.

Am putea conchide că, de fiecare dată, în războiul cu un agresor (bacterie, virus, ciupercă, parazit), Sistemul Imunitar iese victorios.

Atunci de ce trebuie să ne preocupe imunitatea noastră? De ce să o întărim?

Pentru că fiecare astfel de confruntare, precum şi mulţi alţi factori , slăbesc Sistemul Imunitar.


Farm. Renata Carageani


...Dar totul depinde de noi

Indiferent că vorbim de oboseală, stres, poluare sau boală (şi aici intră şi gripa nouă), primul şi singurul care ne apără este sistemul nostru imunitar.

Da, singurul! Pentru că vaccinurile ne apără doar în urma declanşăriii unei reacţii imune, de care e responsabil acelaşi sistem imunitar.

Există evenimente, factori de risc la care suntem expuşi de-a lungul vieţii şi care ne debilitează repetat imunitatea.

Pe bună dreptate se spune că avem vârsta sistemului nostru imunitar. Dacă el este tânăr, sănătos, vigil, nu avem de ce să ne temem. Cineva lucrează permanent şi eficient pentru noi. În schimb, dacă sistemul imunitar, este obosit şi epuizat, ei bine, atunci suntem în pericol, suntem descoperiţi.

Ce înseamnă sistemul imunitar şi cum lucrează el pentru noi aţi aflat deja.

Dintre duşmanii imunităţii, sunt unii asupra cărora nu avem cum să intervenim sau să-i combatem.
Să nu ne înţelegeţi greşit: inerţia nu se află printre opţiunile noastre.
Noi alegem să ajutăm, să sporim capacitatea de apărare a organismului nostru.
Dar cum?
Am putea alege să ne vaccinăm.

Da! Asta ar fi o soluţie. Dacă ar circula doar 1,2 max. 6 intruşi şi sistemul nostru imunitar ar fi apt (pentru că stiţi - vaccinul se face doar dacă eşti în deplină stare de sănătate etc), vaccinul ar fi într-adevăr soluţia ideală.

Numai că realitatea este cu totul alta:
☻ numai virusuri sezoniere sunt cca 200, asta fără să punem la socoteală bacteriile, fungii, adică ciupercile, paraziţii…

Este imposibil să le putem acoperi prin vaccin pe toate.
☻ starea de sănătate a sistemului imunitar e cuantificabilă într-o oarecare măsură, dar câţi dintre noi mergem să o verificăm înainte de o eventuală vaccinare?
☻ există posibilitatea ca organismul să se fi întâlnit deja cu agentul patogen şi atunci a produs anticorpii specifici. În această situaţie vaccinul vine prea târziu şi...degeaba.

Atunci nu ne rămâne decât să sporim rezistenţa sistemului imunitar nespecific, să fie pregatit de luptă, indiferent de identitatea agresorului.

Nu v-aţi simţi mai în siguranţă aşa?

Este un aspect pe care ar trebui să-l avem în vedere permanent. Rezistenţa organismului ar trebui „menajată” încă de la naştere. Aici principiul „niciodată nu e prea târziu” nu se aplică. Dacă nu o facem deja, trebuie să începem imediat, pentru că o dată sistemul imunitar prăbuşit, ar putea fi, din pacate, prea târziu.

Alimentaţia sănătoasă, mişcarea, echilibrul emoţional, aerul curat sunt măsuri pe care trebuie să le aplicăm când vine vorba de prevenţie.
Şi dacă totuşi acestea nu ne sunt la îndemână?!

Da, depinde de noi să ne alimentăm sănătos, dar câţi ştim ce însemnă asta şi mai ales câţi o facem?

Da, depinde de noi să facem mişcare, şi cu toate acestea sedentarismul este unul din primii trei factori de risc globali pentru morbiditate (ceilalţi doi sunt stresul şi alimentaţia).

În schimb când vine vorba despre echilibrul emoţional, adică de absenţa stresului şi de aer curat (absenţa poluării), lucrurile nu mai sunt neapărat la îndemâna noastră.

Şi atunci ce rămâne de făcut?

ECHINACEA!!! – strigă în cor toţi producătorii de suplimente naturale.
ECHINACEA - spunem şi noi, dar mai adăugăm: împreună cu VITAMINA C NATURALĂ şi ZINC.

Să motivăm de ce e de preferat asocierea:
☺ pentru că fiecare, în categoria sa de origine, e lider al imunităţii: Echinacea între plante, acidul ascorbic între vitamine, iar zincul între minerale.
☺ pentru că fiecare acţionează tintit şi complex, astfel încât sporeşte competenţa şi eficienţa imunităţii nespecifice;
☺pentru că împreună lucrează mult mai eficient decât fiecare în parte, pe principul sinergismului.

Le vom detalia pe fiecare în parte pentru a clarifica, sperăm, eventuale semne de întrebare si – de ce nu? - pentru a demonta miturile create în jurul lor.


Dr. Adriana Tatomirescu